Sfarsitul este doar un joc

Image

* citirea acestui post dureaza 5 minute*

m-am dus cu teama la Jocul lui Ender. cu teama de a vedea cu ochii mei cum un alt zeu al adolescentei mele udata cu SF este coborat din ceruri de un film. dar am strans din dinti si am intrat in sala. era de datoria mea. Might Moon be a Harsh Mistress, but she is mine nonetheless. mi-am jurat pe vremea cand inca eram copil ca indiferent care mi-ar fi varsta si obligatiile sociale, nu voi renunta vreodata sa citesc SF sau sa merg la ecranizarile marilor carti. dezamagirea este parte importanta din educatia oricarui om. m-am dus pentru a intelege de ce imi este teama sa nu primesc mai putin decat mi-am imaginat demult ca este. m-am dus pentru ca am vrut sa vad cum rezista filmul pe care imaginatia mea l-a creat atunci cand am citit intaia oara cartea aceasta, contactului cu imaginatia unor profesionisti. cu bani si enorm de multa putere de procesare. aceeasi senzatie am avut-o si cand m-am uitat prima oara la Numele Trandafirului, facut dupa romanul cu acelasi nume al lui Umberto Eco, alt zeu al imaginatiei mele.

nu am regretat deloc ca m-am dus la acest film. am inteles ce lucru extraordinar au facut cartile pentru mine. daca tot ceea ce ai sunt cuvinte, imaginatie si timp, mintea ta privata de instrumentele vizuale atat de la indemana acum este nevoita sa compenseze handicapul. sa improvizeze, sa supravietuiasca si sa evolueze. asa cum o face eroul acestei lumi. pentru ca Orson Scott Card a creat incepand cu sfarsitul o lume intreaga, complexa si plina de intrebari: Speaker for the Dead, Xenocide, Children of the Mind, Ender in ExileA War of Gifts si Ender’s Shadow. Jocul lui Ender a fost primul branci pe care viata mi l-a dat catre lumea strategiei. a fost primul moment in care am inceput sa inteleg ca mintea este o arma infinit mai puternica decat pumnii. ca o lupta nu se incheie cu o singura victorie. ca rabdarea de a iti refuza gratificatiile imediate pentru unele mai mari, dar intarziate si ipotetice, este ceea ce diferentiaza cu adevarat un om de o maimuta alba. din ea am inteles pentru prima oara diferenta dintre strategie si tactica. dintre joc si jocuri ale mintii. atunci m-am hotarat pentru prima oara sa imi pastrez mintea flexibila cat de mult cu putinta si oricat de mari ar fi costurile sociale pe care le voi plati pentru acest lucru. pentru ca atunci am inteles ca intelepciunea lumii nu este la batrani.

da, este aproape imposibil sa realizezi un film de doua ore in care sa surprinzi tot ce este intr-o carte care a luat cele mai importante premii ale genului (Hugo si Nebula). si de la care a pornit un intreg univers. dar filmul se straduieste cu onestitate. si in multe locuri reuseste. efecte speciale foarte frumos facute. focus pe framantarile interioare si psihologia personajelor. iar pentru mine asta este de ajuns ca sa il respect si sa il recomand si catre altii. dar daca, si numai daca, aveti o umbra de timp in stanga voastra, cititi toate cartile din acest univers. merita. Jocul lui Ender este doar inceputul.

cu ocazia filmului am gasit si hater-i ai lui Orson Scott Card. unii se revolta ca a creat o lume in care face apologia militarismului („Ender este Adolf Hitler in pantaloni scurti”), care il compara cu Robert A. Heinlein si ii acuza pe amandoi ca imagineaza o umanitate violenta si militarista. de parca lucrurile ar sta macar putin altfel sub pojghita subtire de propaganda umanista livrata de masinaria de comunicare. homosexualii se revolta pentru ca este fundamentalist crestin si indeamna la boicotul filmului. argumantand ca o parte din banii castigati din acest film vor fi donati unor organizatii care nu ii accepta. sunt semne ale profunzimii scrierii lui Card. nimeni pe aceasta planeta nu a facut vreodata ceva important fara ca o alta parte a oamenilor care o populeaza sa nu comenteze sau sa se revolte. dar si asta face parte din marele plan prin care specia noastra isi creste sansele de supravietuire incurajand diversitatea si punand cat mai multe oua in cat mai multe cosuri. fie ele doar ideologice.

cartea Jocul lui Ender a fost primul roman SF publicat integral on line. Jocul lui Ender este una din cartile incluse in U.S. Marine Corps Professional Reading List si folosita in programul lor de leadership. why? because: „is provid[ing] useful allegories to explain why militaries do what they do in a particularly effective shorthand way” and „it offers „lessons in training methodology, leadership, and ethics as well”.  

Jocul lui Ender este un hard SF militarist care vorbeste in soapta despre ceea ce ne face oameni. despre etica si moralitatea violentei.

Anunțuri

2 gânduri despre “Sfarsitul este doar un joc

  1. Foarte fain filmul, pacat ca Harrison Ford a avut rolul negativ in toata povestea, dar tocmai ca a jucat el ai fi putut jura ca e din tabara celor buni. Imi plac maxim filmele care te tin in suspans pana la ultimul minut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s