democratura vura

de cand a inceput incaierarea din curtea scolii am tacut malc si am dezbatut doar cu celelalte-mi personalitati. lucru care mi-a ocupat atat de multa putere de procesare, incat nu am mai avut nimic inteligent de spus. dar am ajuns cu totii/toatele intr-un final la o concluzie. de fapt am de ales intre doua democraturi (combinatie originala intre democratie si dictatura). una ruseasca si una sud americana.

rusoaica s-a coagulat organic in jurul unui presedinte bataus si degraba varsatoriu de pahare, palme si cuvinte grele. totul, bineinteles, in numele unui „greater good”. cunoscut numai de dansul. in numele caruia batausul din curtea scolii a abuzat-o in liniste timp de opt ani de zile pe biata Constitutzica (fosta Miss „Fata de la Tara”). cum o prindea in curtea scolii, cum ii ridica poalele in cap hahaind cu gura pana la urechi si o zmotocea cu voinicie. din cand in cand isi chema la vizionare gasca de golani cu tricouri portocalii si cravate violete al carui singur rost era sa preamareasca performantele sexuale ale sefului. toate astea in chicotelile complice ale colegilor din clasele mai mici, iesiti si ei in pauza de la gandire. dar a facut-o respectand regulile formale ale jocului. pe indelete si cu grija la detalii. fara sa lase urme biologice. si doar atunci cand doamna profesoara Europa era cu spatele la geam verificand absente si dand note bune la purtare. profitand de complicitatea tutorilor virginitatii bietei fete, niste batranei in rochii si peruci pudrate. care au ales cu intelepciune mioritica sa pupe cu reverenta muschiul incordat discret si sa inchida ochii la gemetele ei ambigui. „pentru armonie in familie. daca tot s-au cunoscut deja si o sa avem un nepotel..mai bine o lasam asa..” pe margine, colegii mai mici filmau de zor cu telesmartele si comentau pe facebook „decat” cu jumatati de gura (unii cu dintii pe batista, altii invers) cand despre „cum se zbate proasta..”, cand despre cat de in forma este vigurantul. dar printre ei pandeau perversi dupa un xerox doi ratati. un tocilar cu ochelari si copiute si un lenes frumusel si guraliv. asteaptand cu nerabdare momentul in care batausul in sfarsit va obosi de dat capete in gura si le va intoarce spatele pentru o clipa. iar cand in sfarsit suficient de multi dintre „nouveau braves” de pe margine au inceput sa maraie cand nu au mai primit cornul si laptele, au crezut ca momentul detronarii a sosit. si au sarit amandoi barbateste la bataie. pe la spate. si dai si lupta. dar bataia din curtea scolii nu este tot una cu ce scrie in copiutele dupa cartile in care (doar) se vorbeste de bataie. no siree. aici este cu golaneala. cu scuipat in ochi, capete in gura si genunchi in oo. cu perverse ca pe Targu Ocna. cu tipat ca din gura de sarpe dupa ajutor la doamna educatoare daca ajungi jos si incepi sa iti iei picioare in dinti. sau in ficatul obosit de nopti pierdute (sau castigate) cu bautura, femei si planuri pentru demascarea tocilarilor. ce trist moment pentru un browler politic acela in care, disperat ca tocilarii l-au pus jos si ii baga pe gat cu forta acelasi medicament pe care si el l-a administrat cu darnicie tuturor, incepe sa zbiere ca meciul este aranjat. refuza cu indarjire sa se urce in ring cu huliganii si cere insistent sa vina doamna profesoara sa-l opreasca. pai ori suntem golani, ori nu mai suntem?!? se pare ca suntem doar atunci cand ceilalti sunt mai mici ca noi. cand dam de un adversar pe masura, chiar daca este o gasca si nu un individ, cum ne ascundem dupa fusta doamnei profesoare si zbieram „rusine, domnule Varanescu..”

cea sud americana a inceput abrupt. pe repede inainte. sau inapoi. noii stapani ai curtii scolii au fost atat de grabiti sa il scoata in suturi pe batausul cu gura mare, incat nu au mai fost atenti la zbieretele ultragiate ale doamnei profesoare, revoltata de nerespectarea regulamentului scolar. bataia nu este permisa in curtea scolii, chiar daca este organizata impecabil de interlopi cu experienta si a vandut deja cateva milioane de bilete in primul rand unor cumparatori naivi. iar cand carlanii au facut greseala sa-i puna si ei putin mana pe fund bietei Constitutzii ca sa o convinga sa mai lungeasca putin meciul sau sa mangaie arbitrii pe la buzunare, deja era prea tarziu. camerele si microfoanele erau de mult pe ei, iar coana Europa alertata.

so, sunt in fata a doua dictaturi cu fata democratica. pe care credeti ca o voi alege? m-am saturat de urlete si pumni in gura. vreau si eu putina liniste, chiar daca ea este ticalosita. dap. ati ghicit. aleg democratura sud americana. macar asta este mai distractiva. si sigur se va schimba mai repede decat preconizeaza actuala hunta de carlani. daca se poate, prefer modelul brazilian. Se aude, domnu’ Mazare?!? Não estou nem aí!!

s-a mai tandarit un idol

Academia Catavencu, fosta Catavencu, actuala Academia. libera de contract prenuptial. mi-a fost aproape in momente de restriste si framantari stomacale, in blocajele de trafic si in diminetile cu mic dejun inclus in pretul camerei. m-a ajutat de multe ori sa par mai destept decat sunt. de fapt. fie si numai prin faptul ca le puteam tine minte glumele si traduce in vorbe caricaturile. pagina trei m-a ajutat sa inteleg mai mult despre oameni importanti si legaturile lor periculoase. cele trei urechi s-au dovedit adesea adevarate. i-am urmat consecvent si dupa ce au nascut un copil cam mikaze la cap. un amestec de structura editoriala stabilizata dupa multe incercari si erori, si o echipa de oameni de bine. dar acum am ajuns la momentul dureros al despartirii. fuck you blood sucking poli ticks, cu manutzele voastre roz cu luminitze intinse catre noi. ma mut pe net in Cuba. v-am pupat.

Apasatoarea usuratate a cocalareniei politice

A mai trecut un moment politic prin langa mine. Iar eu am ramas in acelasi loc. Putin mai dezamagit. „Putin” doar pentru ca nu aveam asteptari ridicate. Si mult mai lehamitit si ingrijorat decat inainte. Asa cum plastic se exprima un coleg de suferinta din business, „sa te tii acum discoteca..”. Noutatea este ca pentru prima oara dupa multi ani am un sentiment difuz de teama. De a imi exprima opiniile sau chiar de a glumi pe seama celor alesi. Nici macar pe vremea lui Ilici ILiescu nu am simtit un sentiment mai mare de lipsa de incredere in stat si in „institutiile” lui. Asa ca m-am hotarat sa ma inscriu in „Miscarea de Rezistenta a Bunului Simt” si ma retrag in muntii de carti, filme, muzici si proiecte profesionale. Cat mai departe de Cocalaria. De unde am sa incerc sa nu mai cobor decat la urmatoarele alegeri anticipate. Asa cum in 2006 Time il punea pe „You” pe cea mai celebra coperta a revistei, alegerile acestea l-au pus pe „Cocalar” pe prima noastra pagina. Dar istoria este scrisa de invingatori, chiar daca ei nu stie sa vorbeste bine romaneste. Sa speram bine!

the bloghorror..the pain in the eye..

via turkish un blog despre care nu m-am dumirit inca daca este pe bune sau este facut de cineva in gluma. de o saptamana de cand am primit link-ul intru periodic sa vad daca mai exista.  daca este pe bune, ma inclin cu recunostinta pentru reper 😉

Academia vs. catavenci

Tocmai ce aflat ca numitul CNA a interzis difuzarea pe TV a spotului Academiei Catavencu intitulat sugestiv „Lista candidaţilor pătaţi, miercuri, în Academia Caţavencu” deoarece „încalcă dreptul la propria imagine şi informarea corectă”. Iata si explicatiunea onorabilului catavencus decidentus captivus in comunismus Ioan Onisei, membrus in comitia CNA: „Dreptul la propria imagine – unde este corecta informare a opiniei publice? Toţi candidaţii trebuie împuşcaţi pentru că sunt hoţi, potrivit acestui spot”. Hmm..sa speram oare?

Informatie ce vine de se leaga cu cea difuzata tot la un TV ca in Cluj editia de astazi a aceluiasi saptamanal de satira a fost cumparata de la prima ora de niste baieti&fete destepti(te) ca sa nu ajunga la erectorat Lista candidatilor patati.

Asa ca in semn de protest fata de incercarile de introducere a mainii stranse in jurul lui „the finger” in gura libertatii de expresie am sa postez pe blog link-ul unde gasiti spotul impricinat. Si voi cumpara 10 exemplare pe care le voi face cado’ mai departe. Sunt extrem de curios daca politicienii bloggeri care se dau lei paralei in posturile lor vor lua vreo atitudine sau vor alega sa puna cu discretie „batista pe tambal”, ignorand cu nevinovatie incidentul.

Eu ma voi duce la vot doar daca nu plec din localitate, iar daca ma duc cumva prin absurd, o voi face doar pentru a depune un vot de blam in alb la adresa politicienilor mioritici.

Spotul il gasiti aici. Sper ca va fi postat in suficient de multe lucruri pentru a le arata ca in lumea digitala „nu pot ei cenzura cat putem noi arata”. Din tot sufletul, pentru politicienii nostri, un calduros si traditional „drop dead”. Now.

Imobiliariada dezumflatilor

In sfarsit gogoasa imobiliarelor incepe sa se dezumfle. M-am saturat sa tot citesc despre oameni de afaceri de ciment care imi zambesc cu ochii plini de fier beton de pe primele pagini ale revistelor de business. M-am saturat de specialistii in banking care imi explica de ce in Romanica (sau Romaniaca, cum gresit adesea tastele-mi bat creierul) metrul patrat de locuinta este mult mai scump decat in multe capitale europene. M-am saturat de ziaristi pupinc**-sti care se gudura pe langa cate un imobiliarist sau terenist care povesteste cum a castigat el cel de-al doi-lea milion de dolari. M-am saturat sa fac cunostinta cu oameni care „lucreaza in imobiliare”. Mai bine o profesie onesta de tip „editor Wikipedia” (chiar astazi am vazut cu ochii mei..). Am senzatia ca imobiliarele sunt un fel de SUV-uri ale business-urilor. Mari, zgomotoase, lipsite de bun simt si cu soferi care te privesc de sus. Abia astept sa citesc peste cateva luni articole explicative si anticipatorii de tip „asa cum spuneam inca de acum 2 ani intr-un articol scris de mine..”) despre normalizarea pietei de imobiliare. Singurul lucru de care ma tem tare este The Big Cutremur. Statistica nu minte. In max 10 ani vom avea unul consistent. Pana atunci un link de la un om onest. Sper sa aiba dreptate..

adress book-ul ca instrument de „beep”

astazi am primit un mail de la un om de research pe care il respect mult (mi-a fost si profesor la un moment dat). Mircea Kivu. care a forward-at la tot adress book-ul un mail primit de la cineva din industrie, victima unei „scheme” de tip asigurare. de data aceasta este vorba de o companie neaosa: Omniasig.

constat din nou ca acest instrument de comunicare, folosit de regula pentru „mass damage”, este unul dintre cele mai eficiente cand vine vorba de sanctiuni. toata lumea intelege, pentru a fost macar odata pana acum victima unei nesimtiri a vreunui brand. iar unii dau si ei mai departe. altii pun mana pe bloguri.

pana cand reusim sa avem o asociatie pentru protectia consumatorului care sa ne apere cu adevarat drepturile, facem si noi ce putem. vigilantism. tot pana atunci, din suflet, traditionalul „drop dead”.

iata povestea:

„Dragi prieteni,

Am primit relatarea de mai jos. Cred ca merita sa stiti, poate aveti de facut o alegere…
Al Dvs.,
Mircea Kivu

Va supunem atentiei un caz legat de asigurarile casco in speranta ca putem ajuta la evitarea unor astfel de situatii. Este legat de compania Omniasig! Sa va povestim ce am patit acum ceva vreme…am facut casco la masina, am dat in jur de 15 milioane atunci, un domn(reprezentant Omniasig) a fotografiat masina, a completat dosarul, a luat banii, am semnat; toate chiar la sediul Omniasig. Toate bune si frumoase. Pana am gasit masina lovita. Aici a inceput bataia de joc a celor de la Omniasig. Am facut constatare, ne-au spus sa bagam masina intr-un service agreat, ca e ok. Zis si facut. Doar ca nu am mai putut sa o scoatem de acolo decat pe banii nostri. Justificarea a fost urmatoarea: domnul care a facut dosarul(angajat Omniasig!!!) nu a facut suficiente poze. Deci la dosar nu exista poze, si nu au de unde sa stie ca masina nu a fost lovita inainte. De aici adio despagubire. Am vorbit cu nenumarate persoane la Omniasig. Toti foarte obraznici, toti ne-au spus ca nu cu ei am semnat, ca e vorba de alta divizie decat cei de la daune, ca nu e vina lor ca nu s-au facut poze suficiente. Ca si cum noi am platit unei persoane fizice, si trebuie sa o identificam…De cateva ori ni s-a inchis telefonul. Pur si simplu. Romaneste.
Multumim mult domnului Mihai Ana, angajat Omniasig, care ne-a ajutat sa pierdem 35 milioane.
Sper sa reusim sa-i raspundem cu aceeasi moneda, si sa-l ajutam la randul nostru sa piarda macar ceva clienti.
PS: am uitat sa mentionez ca am trimis si mail-uri la ei…nu a raspuns nimeni.
Va multumim!

Cristi Iorga
Alfa Cont
317 68 55/56/57

nici macar sa va urasc nu mai am chef

stire mentionata in treacat pe la unele stiri si emisiuni de revista presei. Metroul Bucuresti si RATBoul se unesc. sub inteleapta si vizionara conducere a Guvernoiului. adica probabil Ministrul Transporturilor. in lupta seaca a liberalilor pentru a castiga primaria bucurestilor s-a aruncat singura arma pe care o mai avea ilustrul Sica in ranita de ministru. anuntata discret de Taricelu cu cateva zile inainte prin mentiunea ca oricine promite rezolvarea traficului din bucuresti minte. o miscare ca un anus impotriva naturii traficului din acest oras condamnat de nesimtirea si incompetenta manageriala a politicienilor la o perpetua debandada. invers decat stau lucrurile in toate capitalele civilizate in care traficul exista. cum ar fi Barcelona cu B mare. sau Londra cu L mare. cat de disperat trebuie sa fii ca sa iei transportul public din subordinea entitatii care, oricat de incompetenta ar fi, este totusi mai in masura sa aiba sub ochi toate aspectele orasului? cat de prost trebuie sa fii, sau cat de prosti trebuie sa ne crezi, ca sa iti inchipui ca transportul public si traficul in general sunt rupte de celelalte probleme ale orasului? cum ar cele de urbanism? oricat de putine cunosc despre urbanism, macar atata lucru stiu: un oras este o intreaga ecologie. urbana. nu te apuci sa incrucisezi genetic un mamut cu o balena si sa crezi ca noua creatura isi va duce viata linistita alaturi de celalalte specii. si ca un nou dinozaur comunist care se misca cu viteza unui limax mustind de mucusul incompetentei si nesimtirii statale poate sa faca altceva „decat” sa intazie si sa incurce. un nou razboi intre palatul primariei si cel al sinei si rotii se prefigureaza, sustinut de spinarile noastre de ierbivore placide care alergam in trafic cu 10km/h si ne aflam la baza lantului trofic urban, care are in varf carnivorus nesimtitus spagasus.

domnule Tribun Vadim, de ce nu candidati la primaria urbei noastre? daca imi promiteti ca ii adunati pe toti pe stadionul Lia Manoliu si le dati o lovitura de pedeapsa de la 9 mm, va votez perpetuuu. as vrea ca traditionala urare „drop dead” pe care o adresez guvernoiului si libereilor sa coboare din metafora in traficul sordidului.

hai liberare!