italian job [3]

Siena

Piata centrala

mars d’aici!

hai hui

domul din Siena

„tot ce este sus este si jos”

Anunțuri

s-a mai tandarit un idol

Academia Catavencu, fosta Catavencu, actuala Academia. libera de contract prenuptial. mi-a fost aproape in momente de restriste si framantari stomacale, in blocajele de trafic si in diminetile cu mic dejun inclus in pretul camerei. m-a ajutat de multe ori sa par mai destept decat sunt. de fapt. fie si numai prin faptul ca le puteam tine minte glumele si traduce in vorbe caricaturile. pagina trei m-a ajutat sa inteleg mai mult despre oameni importanti si legaturile lor periculoase. cele trei urechi s-au dovedit adesea adevarate. i-am urmat consecvent si dupa ce au nascut un copil cam mikaze la cap. un amestec de structura editoriala stabilizata dupa multe incercari si erori, si o echipa de oameni de bine. dar acum am ajuns la momentul dureros al despartirii. fuck you blood sucking poli ticks, cu manutzele voastre roz cu luminitze intinse catre noi. ma mut pe net in Cuba. v-am pupat.

wow.. technology ruleaza

dupa cativa ani in care m-am incapatanat sa fiu lotech cu o clapa n-am mai putut si m-am sucit catre hitech. mi-am luat cel mai smartdoi phone: Samsung Galaxy 2. mult mai destept decat mine. mi-e si frica sa il pun la munca. la ce IQ tehnologic are ma astept oricand sa cheme o gasca de HTC-uri sa ma bata daca voi comenta vreodata la ceva. sau sa ma dea in judecata.. de pe care scriu acum in direct de la gala EFFIE 2011. de la Atheneul Roman. o mare premiera pentru mine. adica doo: prezenta in acest stabiliment de cultura (oops..parca dupa stabiliment era alt cuvant decat cultura..) si live-ul. dupa o jurizare intensa din care mi-am improspatat wa-ul si cunoasterea pe multe categorii, a venit si momentul adevarurilor. bursa zvonurilor da ca si castigatori Rom tricolor si Timisoreana. Eu pariez pe Timisoreana. si pana la urma a iesit Dedeman 🙂 lasa ca nu-i nimic. important este sa fie ai nostri. anul acesta mai multe cazuri, dar mult mai puţine date de vanzari. ma enerveaza din ceee in ceee mai tare ca nu poti sa verifici daca obiectivele initiale sunt pe bune. lucru foarte important de altfel, in conditiile in care graficele colorate cu cresterile abuzive trebuie sa porneasca si ele de la ceva, nu? am vazut tot felul de indicatori de brand fantezisti si ai naiba de potriviti pentru cazul respectiv. parca ar fi fost pusi cu mana printr-un retrofit mai ceva ca  Mike dupa Nike. eu nu am intalnit niciodata in viata normala astfel de indicatori. am vazut din nou cazuri din aceeasi categorie cu cifre de research care se bateau putin cap in cap. in fine, important este ca mergem inainte. cred..hai ateneala!

efectele razelor metodologice asupra audientelor radio

asa cum razele gama au tot felul de efecte asupra craitelor, tot astfel si schimbarea metodologiei de culegere a datelor de audienta pentru radiouri. de la fata in fata la telefonic. via pagina de media. asa dupa cum anticipa cu spume anul trecut Dobro ca „suntem mai multi”, iata ca guerilleros s-au dublat si au ajuns la 66.000. parca ma simteam mai bine anul trecut stiind ca fac parte doar din 29.000 de oameni, dar asta este. macar sa creasca. manelele ZUmzaie in continuare santieristic si autobazic pe primul loc. rockerii de la Rock FM sunt tot cam pe langa razboinicii de gherila. eu suspectez ca sunt aceiasi. ma bucur ca inca mai fac parte dintr-un segment de nisa ca ascultator de city: doar 2600 de oameni. wow..eu sunt fixat intr-o grila simpla si onesta, intre care fac switch in functie de play list: Guerilla, Rock FM si City FM. cand merg la drum lung sau sunt langa o ora fixa mut putin si pe Europa FM.

si daca tot v-am trimis la pagina de media, inca una. s-a vandut Catavencu. l-a luat Buscu. Doru Buscu. in sensul de brand, ca de content o faceau de mult 😉 ii urmaresc in continuare cu atentie. deocamdata inca imi plac mai mult decat razboinicii vantului divin. parca sunt mai echilibrati in calitatea contentului. aialalti au varfuri. in ambele directii. sa citim si sa auzim de bine!

Sniff’em all!

de unde naiba sa incep acest post?!? am sa o fac de la „overall experience with the brand”. daca ar fi sa pun aceasta experienta medicala (deviatie de sept) pe o scala de la 1 la 10 unde 1 este „foarte nashpa, n-ar fi oare mai bine sa amani pana te omoara alta boala inainte?” si 10 este „ingrozitor, nu mai bine iti tragi singur un glonte in cap ca sa te chinui mai putin?”, nota mea onesta ar fi un 7. brusc respectul meu pentru modelinele dorobantiste care isi fac astfel de interventii frecvent si din propria intiativa a unui sugar daddy a crescut brusc la cote inimaginabile pana acum cateva zile. este una dintre cele mai neplacute operatii datorita efectelor de dupa. for starters am reusit sa imi depasesc recordul personal de lipsa de somn. atins undeva la inceputul anilor 2000 cand am fost in stare de veghe continua 3 zile si 2 nopti. contexul era insa diferit. si mult mai placut. moment important in viata mea, pentru ca atunci am luat decizia sa nu mai conduc vreodata in timp ce dorm. de data aceasta am reusit sa fiu trez 4 zile si 3 nopti. si acum ma intreb cum naiba am reusit. cel mai probabil adrenalina este drogul care functioneza cel mai bine asupra mea. nu ca mi-as fi dorit asta, bineinteles. dar cu cate doua fesi indesate in fiecare nara pana la contactul cu lobul prefrontal ai asigurata o presiune intercraniana de cel putin o atmosfera. o atmosfera sumbra si apasatoare, care te face sa vezi lumea cu alti ochi. in primul rand mult mai mari (bonus cel putin 50%) si mult mai greu de focalizat. apropos. ati auzit de celebrul somnifer Diazepam (popularizat de Hollywood drept Valium)? nu l-am incercat pana acum, din dorinta de a imi pastra experienta „vodca cu diazepam” pentru ultimul an de viata. sau minut.. well..nu merge. mi-au dat oamenii aia cate un diazepam in fiecare seara. inclusiv in cea dinainte de operatie. niciun efect. parca rontaiam tic trac. am stat cu ochii in tavan mai alert decat puiul care traversa autostrada. inca un mit mi-a fost spulberat cu brutalitate de Realitate. cred ca am sa il schimb cu xanax. vodca ramane Absolut. mi-a placut in schimb cocktailul de substante anestezice. va ziceam ca am ales varianta anestezie locala, nu generala. te fac docil, prietenos si amnezic. probabil provin din glorioasa mostenire a programului MK Ultra. desi mi-am propus cu indarjire, nu imi aduc aminte decat franturi. doar cand m-am urcat pe masa, faptul ca am raspuns la niste intrebari, momentul in care medicul chirurg mi-a cerut politicos sa imi tin capul mai bine, pentru ca dalta sa aiba un punct de sprijin mai ferm si momentul in care asistenta mi-a oferit oportunitatea de a imi alege si pastra ca suvenir una din bucatelele de os. am refuzat, dar nu imi mai aduc aminte de ce, sau cu ce argumente. ocazie cu care am devenit constient ca am vorbit destul de mult. l-am rugat dupa aceea pe medic sa imi spuna daca am vorbit prostii in timpul operatiei (ex. mentionat agentii dubli romani de la Casa Alba, codurile rachetelor noastre nucleare sau intrarea secreta in pestera de sub Sfinx, care duce spre sherpilieni). m-a privit ciudat si m-a asigurat ca si in meseria ei exista secrete profesionale. si ca ele vor fi ingropate odata cu mine. sau parca era altceva..inca le incurc..

era sa uit.. mai exista un moment de climax. cand ti se scot fesile. datorita contactului prelungit cu lobul prefrontal, acestea fac sinapse cu cateva manunchiuri de neuroni. care ies curiosi odata cu acestea sa vada cum este lumea despre care tot vad si aud lucruri prin intermediari. unii oameni sunt intelepti si hotarasc sa dea un general shutdown la sistem. eu m-am incapatant sa raman constient. bad decision..

acum sunt in sfarsit acasa, la inceputul unei perioade lungi de recuperare si torturi periodice denumite eufemistic „controale”. cel putin o saptamana fara bacterii, virusi, praf, efort si oameni. sunt fericit ca un urs polar ca am reusit sa dorm o noapte intreaga. acum ma simt aproape la 12% din potentialul fizic si intelectual. am si cateva poze, dar ezit sa la postez. daca ma recunosc prietenii din alte galaxii?!?

 

blogging sau bragging

cred ca la sfarsitul anului trecut mi-am facut si eu cont de facebook. in sfarsit, m-au complimentat unii prieteni. „era timpul sa intri in randul celor care chiar conteaza”, „daca nu esti pe facebook, nu existi”. samd. altii m-au luat peste picior. „ai ajuns la middle age crisis”, „vrei sa te dai la fete frumoase”, „sigur o sa faci/ai incurcaturi”. samd. motivele au fost – din pacate si aproape ca intotdeauna in viata – mult mai banale. trebuie sa cunosc din experienta directa un instrument de comunicare atat de influent. trebuie sa fiu la curent cu ultimele campanii de advertising. daca te dai pe trend watching-uri, primele doua canale folosite in ultimii ani de branduri sunt aplicatiile de smartphone-uri (android si iphone) si facebook. aceeasi presiune a onestitatii care ma impinge sa ies luna viitoare din asceza lotech in care m-am alintat in ultimii doi ani folosind un dambphone de tip clapeta (un Samsung care ma slujeste cu credinta si devotament fara cusur in continuare, desi l-am maltratat ca pe un irakin la abu graib). modelul cu clapa il asociez cu viitorul indepartat inca dinainte de a fi inventat Motorola primul telefon mobil. orice fan SF decent isi aduce aminte de comunicatorul cu clapa din Star Treck. ce ironie fina.. un device ultrasf in anii 60 devine realitate in anii 90 si este depasit in anii 2000. asa ca acum astept schimbarea de generatie din primavara si imi iau ultimul model de smartphone. cel mai probabil HTC. si o tableta. alt device profetit de un serial SF: Stargate Atlantis.  cel mai probabil tot HTC. si nu, acesta nu este un post de tip product placement 🙂 sunt deschis la sugestii si recomandari 🙂

este „decat” un post in care pot sa spun ca bloggingul imi este mai potrivit decat facebraggingul. mi se pare mai profund si cu o suprafata mai mare de expresie. amandoua iti mananca o multime de timp. dar facebookul il simt mult orientat spre entertainment si socializare usoara. este ca un spritz cocktail din sampanie cu lichior de cacao si un strop de vodca. cu umbrelutze colorate, brazilience sambalistice si baieti cu muschki unsi cu ulei de cocos care se lauda cat de bine joaca volei de plaja. in fotografii. imi aduce aminte de o povestire SF citita acum foarte multi ani in urma. cum un dispozitiv de inregistrat momente lua cu fiecare cadru un strop din viata celui prins in cadru. dar poate ca acesta este viitorul. deja cu un picior in fundul celor care nu cuvanta, si un altul pe grumazul celor care o fac prea mult. but what the hell..oricum nu mai avem mult de asteptat. facebookul mi-a adus si cativa oameni foarte speciali. si asta compenseaza tot. bloggingul imi aduce insa mai multe satisfactii. l-am neglijat in ultimele trei luni pentru ca in putinul timp disponibil nu aveam cum sa acopar ambele activitati. but now I’m back. in black 😉